Europa cu două viteze: Merkel și May

În curând s-ar putea să li se adauge și o a treia: doamna Le Pen. Prezidențialele din Franța sunt programate în aprilie, iar șefa Frontului Național e prima în sondaje. Dacă îi va succede lui Hollande, s-a jurat că va începe cu un referendum pe tema rămânerii în UE.

Că bătrâna Europă, ca toate celelalte continente, e în mare criză de lideri, se știe și nu se întrevede vreo schimbare în viitorul previzibil. Dimpotrivă, partidele extremiste scot la suprafață personaje care fac ca mediocritățile cu care ne-am obișnuit să pară vajnici vizionari.

Faptul că soarta Europei stă astăzi în mâinile doamnelor Merkel și May – în puterea de negociere, în acuratețea cu care înțeleg prezentul, în înțelepciunea și curajul lor de a lua decizii – nu e deloc liniștitor.

Cât privește „Europa cu două viteze” sau „Europa diferențiată” (sună mai puțin depreciativ), ideea nu e nouă și se aplică. Există, prin forța împrejurărilor, țări de mâna a doua și a treia – unele euro, altele non-euro, unele Schengen, altele non- Schengen ș.a.m.d. Între cele din urmă ne numărăm și noi, cu observația că – spre deosebire de vecinii estici – nici nu ne-am străduit să obținem un loc mai în față. Am crezut că apartanența la NATO și UE ține loc de program de politică externă și de diplomație.

Nici bani europeni n-am reușit să cheltuim, tot din lipsă de proiecte. Anul trecut, anul tehnocraților – mai nimic, iar în 2017… 5,2 miliarde, cel puțin așa speră Grindeanu, premierul Guvernului Dragnea.

De câte ori participă la întruniri ale instituțiilor europene, Președintele și Premierul nu prididesc să justifice toate derapajele din țară, necum să mai exprime vreo poziție (dacă ar avea-o) desprele numeroasele și complicatele problemele europene.

(Pe undeva prin România se coace, în sfârșit, un proiect de țară. Amicii și inamicii noștri vor fi înțelegători să aștepte până se va finaliza).

Lunea viitoare, la Versailles, se întâlnesc Germania, Franța, Spania și Italia, ca să decidă soarta Europei. E ușor de intuit cam ce vor pune la cale, privind doar acest format de patru.

Gândul pe care președintele Iohannis ni l-a mărturisit numai nouă (n-am băgat de seamă să-l fi rostit pe la Bruxelles) „nu accept o Europă cu două viteze” rămâne la fel de candid ca în urmă cu doi ani când l-a articulat întâia oară.